A opta minune tine putin, de regula o vara, dar revine ca un bumerang la fiecare inceput de caldura. Se manifesta in orasele mari si e asa de perfida incat e perceputa drept normalitate.
Se manifesta sub forma unei aglomeratii de mese si scaune care atrage puhoaie de lume mai ceva ca spayul Axe. E intalnita de-a lungul arterelor principale si a stradutelor de cartier si se inmulteste infiorator! A opta minune atrage lumea de toate nivelurile, convinge si perverteste. A opta minune saraceste!
A opta minune e terasa. Intalnita la fiecare colt de strada sub forma unei aglomeratii de mese, scaune si umbrelute, terasa aduna poporul doritor de socializare mai ceva ca o coada la carne pe vremuri. Terasa, oricat de "bodega" ar fi e mereu plina şi oricat de prost amplasata ar fi are aceleasi "scoruri" mari.
Daca esti om iesi in fiecare seara la o bere. Uiti de strada ingusta pe care se inghesuie zeci de terase si sute de oameni, uiti de privelistea dezolanta formata din betoane, uneori de praful aduse de lucrarile din zona sau de aerul irespirabil. Uiti si de mesele jalnice si te asezi.
Astepti linistit ca cineva sa stearga masa si sa-ti aduca meniul, accepti orice intarziere sau greseala din partea chelnerului ca doar ai iesit sa te relaxezi iar la final lasi bacsis indiferent de servire. Asta viata! :))
In ultimele saptamani am iesit la 2 terase. M-a frapat lipsa de spatiu si locatia dezolanta. Chocolate - mare cofetarie (?!) pe langa Calea Victoriei. Terasa - cateva mese de lemn murdar si lacuit, preturi exorbitante, produse lipsa. Profiteroluri intre 100 si 200 de mii. O micuta crema de ciocolata 90 de mii. Ce cool! La mese numai straini, semn ca erau singurii ce puteau fi prostiti usor. Si bineinteles peisajul... o constructie in lucru si o strada cu praf pe care se faceau lucrari...
The coffe store - cica bar pe Lipscani. Terasa aproape inghesuita in alte terase, in stanga magazin de obiecte sanitare, mereu pe langa tine locatari ce dadeau sa intre in casele lor de la etaj. Servire execrabila. MInute bune pana cand sa se uite cineva la tine, minute bune pana sa indrazneasca sa te intrebe ce vrei, alte minute multe pana sa-ti aduca si tie comanda. Scoruri, evident nejustificate. Ciocolata calda 85 de mii. Si cea mai tare faza ca bonus. Meniu la masa nu exista. Meniul e afisat inauntru pe pereti. Adica ridica-te tu de la masa, stai cu grija ca cineva ti-o fura si du-te si uita-te ca prostul in fast-food pe pereti ca sa alegi ce vrei. Perfect!
Si-atunci de ce sa iesi la astfel de localuri? Doar pentru ca sunt la centru? Doar pentru ca se poarta? Nu mai bine cauti tu cateva terase normale pe lac sau terase-gradini la care sa mergi de placere? Pacat ca terasa frumoasa si cu preturi rezonabile nu prea exista... Inca n-am inteles de ce la un suc tre sa-ti iasa tie profitul de 200%. Si inca n-am inteles in conditiile astea de ce nu e bun si sucul baut la iarba verde sau pe iarba-n parc... sau chiar pe nisip.
Tu de ce iesi in oras? De ce simti ca te plictisesti, te invarti in gol si incepi sa dai telefoane daca se face seara si inca mai esti in casa? De ce sambata trebuie sa iesi si de ce nu-ti pare rau niciodata ca juma din bugetul lunii se duce pe iesit?
Citeam un adevar astazi pe un blog... cu cat stai mai mult cu tine, cu atat mai neimportanta ti se pare socializarea. Trancanitul cu lumea si facutul turului orasului seara e doar un mod de-ati umple ziua si viata, de a uita si deci de a te abate de la un drum corect dar poate greu. E simplu sa razi la o gluma proasta, sa complimentezi o rochie urata si sa accepti cateva minute de plictis sau o faza nashpa pe considerentul ca fiecare e diferit si trebuie sa-l accepti si ca e mai bine asa ca oricum ai nevoie de prieteni si de socializare.
Mancam cu tv-ul pornim, ne spalam pe dinti cu playerul si mergem la shopping cu prietenii. Nici un moment cu noi insine. Singuratatea a devenit un cuvant negativ numai bun de pus intr-un blestem. Cand nu mai e nimeni in jur dam telefoane, cand e sa dormim nu mai putem singuri, iar cand avem vreo problema trebuie musai sa o povestim cuiva.
Aparent viata e frumoasa si suntem multumiti ca nu suntem unii dintre looserii aia care ies mai rar si care merg 30 de minute cu metroul si inca n-au intrat in vorba cu nimeni.
Problema e insa ca... u start to progress, when u start to think si cu singuranta statul non-stop in compania cuiva - oameni, tv, player - nu-ti da prilejul sa gandesti liber. Multimea nu creeaza geniu, multimea uniformizeaza.
Iti recomand sa reinveti sa te simti bine cu tine insuti, sa poti fi fericit si singur, gandindu-te la diverse sau facand diverse, iar iesitul si socializatul sa vina din dorinta si nu din constrangerea sau teama ca n-ai ce face azi... Asa ai fi si mai cinstit... ai iesi cu prietenii pentru ca vrei si nu pentru ca n-ai altceva mai bun de facut.
Zilele astea am ajuns la destinatii racoroase calare pe rapidele CFR-ului.
Trenurile in general, cele cu compartimente in special, au inceput sa-mi displaca de mult. Asa ca aceasta calatorie (dus-intors) nu a fost decat o confirmare mai soft a faptului ca... exista si o alta romanie.
Nu am aflat cum vecinul de scaun septuagenar, si fan al portului taranesc si-a-nsurat nepoata si cum sora lui Reli ii da copilului sa manance banane imediat ce-si scoate mana din nas. Nu. De data asta am vazut doar, inca o dat,a cat de negativisti suntem. Caci...
O mamica alaturi de fiica sa de 3 ani si ceva calatoreau alaturi. Copila mica fiind, evident necesita atentie si ingrijire. Si cum se gandi mama ca daca fiicei ii fu somn pe autobuz trebuie sa-i fie somn si pe tren (ce ineptie, stie ea mai bine decat corpul copilului) a-ncercat sa o adoarma. Cum? In nici un caz cu povesti sau vorbe persuasive. Mamica noastra a incalecat matura "daca nu-ului" si pe-aici i-a fost calea. "Dormi ca daca nu vine controlorul si te da jos din tren", "dormi ca daca nu nu mai ajungem acasa", dormi ca daca nu... Iar daca fetita ii cerea ceva, mama riposta: "daca dormi, cand te trezesti iti dau ce ai cerut".
Si colac peste pupaza cand au iesit afara si usa de la compartiment s-a stricat (pentru a cata oara) a bagat frica in fetita ca usa s-a stricat din vina ei. Copilul privea temator cum usa se inchide si se deschide singura si bezmetica si mai ca nu plangea. Ce facea ma-sa? Continua... da, vezi, tu ai stricat-o.
WTF?! Pe parintii astia cine ii educa? Oare ce vrem? Copii normali sau convinsi cu frica si astfel stresati sau traumatizati? Intre o bataie si o amenintare sau o panicare nu e o reala diferenta. Toate lasa urme fizice sau psihice!
Si ce simplu era sa adormi fetita. Avea o bluza roz. Puteai sa-i spui ca e printesa si ca prin somn devine printesa adormita. Eventual c-o sa viseze printi sau alte pritese si papusa barbie sau desenul animat la care se uita de obicei. Credeti ca nu se culca urgent? Ce copil nu viseaza? Ce copil nu se agata de o poveste frumoasa, de o speranta?
Dar e mai bine sa te contrezi 3 ore si sa spui lucruri negativiste, ca sigur toti vor avea de castigat! Mai ales cand copilul o s-ajunga stresat si o sa tipe la tine, aparent fara motiv!
*Povestesc astea relativ la articolul citit azi. Cica senatul a adoptat o initiativa legislativa ce obliga posturile de radio si tv sa dea stiri pozitive si negative in proportie egala. Pai mai era nevoie de lege? Nu e normal intr-o societate sanatoasa sa dai cat mai multe stiri pozitive? Caci pe bune, ce castig ca aflu ca Ionel din Adunatura Bihor a mancat otrava, Gigel a facut accident, iar Calul Fiuri s-a impiedicat?
Si ce castig daca ma motivezi cu o stire pozitiva... x a castigat, y a descoperit etc.
Mda, poate ca nu suntem o societate sanatoasa. Da nici nu prea constientizam vreo boala...
... de la Oradeanul: "Romania a aratat ca are coloana vertebrala si nu a acceptat mila Olandei".
:)))))))))))))))))))
Asta tre sa fie bancul lunii! Pe principiul "Noi n-am dat goluri caci ne-am respectat valoarea si ne-am pastrat coloana vertebrala!" Looseri am fi fost de castigam, nu? :))))
Vaaaarzaaaa! Cum era cantecul ala? :)
Azi ma uitam pe un post despre scurt metraje, ieri ma uitam la afisul unui film, de multe ori am auzit recomandari de filme in combinatia nume film+ nume regizor si mai niciodata nu aud sau vad ceva despre scenarist.
Incep sa ma intreb ce e cu toata prostia asta si la un moment dat ma si enervez.
Care e rolul regizorului si cat de independenta poate fi munca lui de culege toate laudele?
Nu lucreaza el "pe baza de material"? Oare ce malează acolo? Ce pune în scenă sau pe ecran? Povesti. Povesti ale altora pe care el nu poate sa le inchipuie.
Regizorul e insa un om optimist. In neputinta sa de a intrece scenaristul in poveste priveste sus se scarpina in barba si inventeaza o noua meserie. Bibilitul scenariului. Adica... pleaca de la una bucata poveste zdravana si face ce poate. O modifica pe ici pe colo dupa cum ii place, sau dupa cum o intelege.
Iar la final culege laudele, caci lumea il vede doar pe el.
Acum ori lumea e proasta, ori regizorul a facut pact cu Mama Omida care i-a asigurat glorie si loc pe sticla pentru o suta de ani.
Cert e ca atunci cand motivele pentru care urasti sau iubesti un film sunt deopotriva si regia şi povestea, sa vii mereu sa preamaresti regizorul e criminal.
Noroc ca mai vine cate un Harry Poter sa le scota fitzele din cap celor ce dimineata, la pranz si seara mananca nume de regizori. Caci si asta a fost un film apreciat si stim cu totii pentru ce!
Se dau in stamba si-n masini scumpe, in fitze si priviri de sus. Dau interviuri si vorbesc pe ton parintesc. Le place cand sunt ascultati regeste. Si mai spun ca si muncesc.
Pot sa indruge multe de la Est la Vest, de la Nord la Sud, daca peste toate aburesc un danf de "din experienta", le iese clar placinta!
Doar ca uneori vine o vreme cand tuturor li se face foame si se da goarna bucatarilor din toata tara sa prepare de mancare pentru cei alesi. Si-atunci alde Saftoii si monsieur Felix (Tataru) nu se mai pot ascunde... Tre sa-si suflece manecile si sa-ndruge de-o ciorbita... Evident sperand la un gust demn de laudele dintre ani...
Deh, finalul nu iese totdeauna bine si atunci ce faci? Dai vina pe cuptor!
Tu bucatarul sef care injurai toate gospodinele ce indrazneau sa dea vina pe gaz cand placinta se ardea, tu care te considerai imblanzitorul focului de aragaz ai dat kixs. Si te-ai frecat in barba si-ai pus mana pe telefon s-o-ntrebi p tanti Geta cum sa-si scoti camasa popular...
Bun si-atunci ce iese? Pai asta:
Felix Tataru, creatorul campaniei de imagine pt Blaga, dupa ce-a pierdut alegerile, intrebat a cui e vina zice ca... a lui campanie "Solutii nu discutii" "rămâne una dintre cele mai grele campanii făcute de noi. Păcat că bucureştenii nu ne-au crezut şi nu s-au sinchisit să vină la vot. Pentru că în sondaje stăteam OK ca intenţie de vot"
Ce zici, ce? Ia mai zi o data! Pacat ca bucurestenii nu ne-au crezut... dar mataluta ce pazeai acolo? Oare rolul unui consulant si creator de imagine nu e ala de a face omul sa te creada?
Evident, mister Felix Tataru o da in penibilitati... "Şi eu sunt votant al sectorului 3, şi pentru toţi locuitorii sectorului 3 care nu au votat am un mesaj: Ruşine!. Cred că nu meritaţi un asemenea primar. Aţi făcut exact ceea ce cereţi politicienilor să nu facă: V-aţi văzut cu sacii în căruţă (parcuri, curăţenie, parcări etc.) şi apoi aţi întors spatele. Şi în turul 1 şi în turul 2. Revin la vorba lui Titulescu… Liviu şi Vasile sunt nişte oameni extaordinari pe care bucureştenii nu-i merită“
Alti perdanti ai alegerilor, sotii Saftoiu, care din 11 candidati consiliati n-au scos primari nici pe jumate. Evident se scuza ca-n "ce vraji a mai facut samantha" unde totul e posibil: "Au fost probleme: 5.000 de buletine anulate, vot de tip suveică" (la Galati) sau... „nu trecea sticla, aparţinea unei credinţe religioase minoritare şi, în plus, a avut ghinionul de a-l avea drept contracandidat pe democrat-liberalul Gheorghe Falcă".
Ma intreb din nou... dar voi de ce ati fost pusi acolo? Nu sa creati slogane, strategii, modalitati de-al face pe omul ala sa devina credibil? Un focus-grup, ceva? Un training de comunicare, de persuasiune? O maslina, daca nu?
Daca si de-acum incolo se mai dau smekeri pe tv promit sa iau maturatorii ce la ora asta lustruiesc asfaltul si sa mi-i fac subordonati in prima firma de consultanta politica ce foloseste ca metoda globul de cristal si pamatuful.
O sa agat candidatii cu-o ocheada si-un blestem infipt adanc in casele furate si pret de-o luna cat tine campania am sa-i consiliez scuipandu-i in palma pe principiul "da la mama, ptiu, ia pune palma pe glob sa vedem ce iasă-aicea". Si-nainte de fiecare emisiune am sa-i indracesc cu apa de balta aruncata dintr-un pamatuf, sa prinda curaj, nu ca buldogul de plus! La final evident am sa ma ascund in siraguri de scuze pe care o sa mi le creeze Bote sau Vlasov.
Ca vad ca frecatul mentei si apoi ascunsul intre scuze e eficient, nu gluma!
Citeam cum ca UE doreste sa schimbe modalitatea de taxare pentru apelurile de telefonie mobila. Mai precis sa impuna, ca-n SUA, si plata apelurilor primite.
Adica ori dai, ori primesti telefon tot scoti bani din buzunar.
Sa vezi atunci nervi si disperare cand tre' sa suni un om pe cartela si ala saracu-ti da respins ca... n-are credit suficient (sau vrea sa-l cheltuie pe altceva).
Sa vezi atunci cum ne cheltuim reciproc si simultan minutele...
Cat despre strategie, e buna, nu zic. Ca vorba aia prea ne-au invatat cu minute gratuite si facilitati, de am uitat cu cat se mai taxeaza un minut. Cu dorita modificare o sa ne termine urgent! Si asta dupa ce ne-au invatat sa vrb in draci la telefon...
O sa ne putem abtine sa vrb mult mai putin? Eu cred ca o sa facem cost serios si firmele de telefonie or sa revina la parleala iar stabii lor la concedii relaxate pe spatele unui elefant roz.
P.S. 1 Astept sa taxeze si perioada "de tarait", cea in care ne cautam telefonul sa raspundem. Ca vorba americanilor, apelul e "in aer", deci trebuie taxat. Si bipurile la fel...
P.S.2 Fara legatura cu cauza, e de-abia 1. Vorba celor de la Vama Veche (odata)- "Nu dorm, nu ma culc (...)" pana nu se lumineaza! :)) Aviz celor care... (la singular)
UPDATE: Pt ca e greu de crezut, priviti stirea.
Aici se "cearta" lumea pe teme "dumnezeiesti".
Acum cateva zile m-am gandit si eu la asta, dupa o discutie purtata cu niste fane infocate ale religiei. Pacat ca n-au fan club!
Ceea ce de obicei era o discutie pe care o porti si simti cum pierzi timpul, caci interlocutorul e mai ceva ca omul cu cap patrat, acum cateva zile a fost chiar fun.
Am simtit cum ma detasez net de restul si cum religia indobitoceste (lucru ce teoretic il stiam si-l afirmam, dar sa-l vad practic fu mai tare). Am aflat ca Dumnezeu nu greste niciodata si ca rau it faci tu singur dar bine iti da Dumnezeu. Adica... esti un mic gunoi (am tradus eu) devreme ce numai rele poti face de capul tau...
Am mai aflat de duhi sfinti care se intrupeaza la botez sau la 14 ani (ca cica de-abia atunci pricepi cu ce se mananca), depinde de religie (ortodoxism sau catolicism) si alte chestii care de importante ce sunt nu le-am mai retinut.
Si am concluzionat detasat ca religia te sperie si te inhiba. Pai sa nu indraznesti tu sa mai fii obiectiv de frica de a nu spune prostii? Sa incepi sa crezi ca esti atat de mic si de prost incat tot ce-i rau creezi tu si tot ce-i bun primesti asa, de mila, cum ar veni?
Aaaa... si ca relele din viata ta sunt incercari de credinta :)) de parca cineva acolo sus n-ar avea ce face decat sa-si imagineze proble trasnite pentru tine... (probabil ca sa-si exerseze imaginatia)
Pai de-asta nu progresam! Ca ne e frica sa fim obiectivi si sa gandim liber.
Cica... "daca ai crezut si nu s-a adeverit existenta lui Dumnezeu nu pierzi nimic, dar daca n-ai crezut si Dumnezeu exista atunci ai pierdut tot". CLAAAR! Ce ditamai jaluzelele aveti pe ochi!
Din start ati pierdut posibilitatea de a avea o viata cu adevarat libera. Sa crezi de frica, asadar?! Dar daca s-ar zice ca facand tumbe de 4 ori pe zi si mancand doar radacini de copac si frunze de brustur la sfarsitul vietii o sa prinzi aripi, ati face toate astea? Si daca le-ati face si nu s-ar intampla minunea, oare ce-ati pierde? O viata normala?!
Vorba aia urata... "dăăăă".
P.S. Eu contest toate inloriturile, nu ideea de Creator in sine. Contest duhi, isusi, marii, posturi, ape si vinuri ca paini si trupuri de dumnezeu, sentimente de mila si smerenie si BIBLII!!!
Cica... "Antena 3 şi News Fm fac Romania sa rasune"
Cum? Punand la dispozitie imnul Romaniei in format PDF! :)) Ce tare!
Acum se nasc niste intrebari...
Imnul se canta pe tot parcursul meciului?
Ne dau si microfoane sa urlam mai tare?
Putem urla si daca primim gol?
Sau... doar atunci tre sa urlam?!
Si... Daca urlam in format PDF are ceva?
Sau... daca trimitem urletul inapoi la ei pe mail, ne iese vreun bonus?
Romania rasuna deja in Piata Constitutiei! Iar imnul l-am invatat de mult! Ignorantilor! :)
Si cum in sticlutele mici se tin esentele tari, in orasele mici se intampla lucruri mari... in intensitate.
Ce tu Blaga hizlit batjocoritor, ce tu Oprescu gonind buldogii? Sa vezi la noi strategie!
Pai sa te duci tu candidat si sa promiti 100 de euro tiganilor sa te voteze, sa primesti raspuns ca nu te voteaza decat pentru o mie si sa te trezesti apoi cu plangere la procuratura si urmarire penala c-ai dat mita electorala?!
Asta strategie! Asta scoatere din joc! Ce clipuri, ce misto, ce ironie, ce ana lesko-n ultima zi in piata centrala?! Jucati tare, forta bate totul! :))
Vorbeam cu o colega de solutii electorale si cutume cetatenesti si mi-am adus aminte de "prostia umana".
I-auzi, sa-ti iei tu ditamai masina cu 4-5 locuri, intr-un oras in care urasti traficul si lipsa parcarilor si sa o folosesti singur.
In orice oras, in aproape fiecare masina de pe strada nu vezi decat soferul. Pe strazi e-o mare de masini, ocupate doar de cel ce le conduce, adica in proportie de 20%. Nicaieri nu-i o masina umpluta la refuz! Mai mult, pe strazi sunt mai ales berline si gipane, masini de multi metri lungime. Smarturi sau fiaturi punto mai deloc... caci cu cat esti mai mic cu atat ai o mai mare dorinta morbida de a-ti lua o masina mai mare.
Ce satisfactie trebuie sa ai sa fii la volan si in jurul tau sa fie spatiu, mult spatiu, evident neocupat? Ce satisfactie tre sa ai stiind ca portbagajul tau are sute de litri si ca singurul tau bagaj de zi cu zi e o poseta sau o servieta?
Pesemne ca esti econom si prevazator din fire, devreme ce iti iei masina de 4-5 locuri gandindu-te ca odata si-odata o sa fii tu nevoit sa cari frigiderul sau mergi cu tot familionul la plimbare.
Cand o sa ne luam masini cat pentru noi (cu 2 locuri si portbagaj cat pentru 2 sacose) o sa rezolvam si problemele de trafic, si parcari, caci o sa incapa pe strazi de 2 ori mai multe masini... Astea sunt solutii! (vorba unui antipatic)
Intrebat dacă Diaconescu şi-a făcut campanie de la om la om, şeful de campanie Mitrea a răspuns serios şi mimând siguranţa că nu, căci Diaconescu nu este potrivit pentru acest tip de campanie. I se potriveşte desigur, per a contrario, politica talk-show-urilor, sau a speech-urilor ţinute în parlament sau la reuniuni internationale, căci este genul intelectual... mai ales când poartă ochelari.
Când întrebăm de ce se face politică şi se aruncă atâţia bani în campania electorală, răspunsul primit e acela că... „pentru binele cetăţenilor” sau... mai nou, „pentru satisfacţia muncii bine făcute”. N-o să recunoască nimeni scopuri ascunse.
Acceptând ca şi sincere aceste răspunsuri cu atât mai mult cu cât prin definiţie politica se face în interesul cetăţeanului nu pot să nu mă întreb.... oare cum se află în ziua de azi care e interesul alegătorului?
Spui că vrei să guvernezi pentru el, pentru a-i rezolva problemele, dar crezi că stând cocoţat pe un banner la etajul 2 al blocurilor, ascuns în pagini de ziar sau după sticla groasă a televizorului vei reuşi să afli ce îl doare?
Sau crezi că un studiu care „decretează” cu x% ca problemă supremă a bucureştenilor te edifică şi te salvează?
Refuz să pun în discuţie o a 3 a posibilitate, aceea că politica e o piaţă neechilibrată unde candidaţii-şi etalează oferta, iar alegătorii înfometaţi aleg din ceea ce găsesc... nici chiar aşa.
Eu cred că alegătorii au probleme specifice, iar pentru a le afla trebuie să-i asculţi. Dacă singura problemă ar fi traficul, ar fi simplu şi-am observa-o stând în maşina noastră blocaţi. Dar când problemele se înmulţesc şi se divid pe cartiere şi categorii de cetăţeni în parte, n-ai cum să le mai afli din birou, din auzite, din privitul ştirilor de la ora 5. Atunci trebuie să ieşi în stradă.
Mitrea spunea că Diaconescu nu este candidat pretabil la a ieşi în pieţe, pe străzi, la întâlniri cu alegătorii. Oare de ce şi oare pe cine reprezintă el? Diaconescu nu a fost candidatul PSD, partid social, partid prin definiţie de stânga? Socialiştii nu reprezintă interesele celor săraci? Şi-n plus, sloganul PSD nu a fost... mai bine pentru mai mulţi?
Ei bine, în condiţiile astea, Cristian Diaconescu, reprezentantul celor mulţi şi săraci tocmai asta trebuia să facă, să iasă în stradă să discute cu alegătorii săi. Nu se preta? Atunci era nepotrivit pentru funcţie!
Dacă cei de dreapta au alt electorat cu care nu se întâlnesc la cumpărături duminicale de legume, cu stânga stă chiar invers treaba!
De stânga fiind nu poţi să-mi promiţi aeroport, căci alegătorii tăi nu se au problema asta, dar poţi să-mi promiţi canalizări, securitate, curăţenie, sau asistenţă socială. Adică o mulţime de lucruri mărunte şi specifice. Iar pentru asta trebuie să vezi situaţia la faţa locului.
Stânga prin definiţie iese printre oameni.
Dumneata, domnule Diaconescu, nepretabil la astfel de acţiuni, ce ai căutat drept candidat? Soluţiile de birou, hărţile trasate cu pixuri scumpe sunt de dreapta!
Ai greşit peronul... Trenul tocmai a trecut, sari la linia corecta pana nu vine urmatorul...
Ba chiar, cred ca de prea multi ani aceeasi piesa ruleaza, doar ca e repetata sacadat, o data la 48 de luni.
S-a intrebat ce se poate face pentru un oras si toti „scolarii”, aspiranti la scaunul invatatoarei au repetat la unison, in coruri, in canon, la colturi, la tabla si tind ca cred ca pana si la veceu acelasi lucru: rezolvarea problemei traficului prin crearea de pasaje supraterane, crearea de parcari si magistrale de metrou, inmultirea zonei verzi si reabilitarea cladirilor.
Prostii au aplaudat original, punand ştampila zgomotos pe buletinul de vot prost imprimat si inca spera. Nu cred ca au puterea sa se si viseze cocotati pe autostrazi suspendate, sau odihnindu-se in parcuri aflate din suta in suta de metri, dar macar simt ca au facut un lucru bun si ca „primarul asta nou o sa faca treaba”. Dac-ar putea, s-ar si bate un pic pe umar pentru alegerea facuta.
Candidatii se lafaie in declaratii de presa, bucurandu-se ca discursul pregatit se potriveste cu rezultatul sondajelor.
Asa ca per total se pare ca suntem o mare familie fericita...
Imi permit sa stric eu atmosfera, sa fac pe lupul cel rau, sau barbatul agresiv din Ferentari si daca vreti, chemati politia. Dar nu pot sa ma abtin si sa nu strig...
Dragi candidati, spuneti ca-mi faceti N pasaje si parcari sa fluidizati traficul si daca se poate chiar sa mai faceti loc la cateva zeci de mii de masini in trafic. Dar tot voi spuneti ca vreti ecologie... adica aer curat si zona verde.
Ihi... eu inteleg ca vreti... dar... astea doua nu sunt chestii divergente? Masinile nu polueaza? Pai imi creezi conditii sa merg lejer cu masina, adica indirect ma incurajezi s-o folosesc, dar pe de alta parte promiti sa-mi dai aer curat la mine in oras... 3 copaci in plus nu fac lumina intr-o mare de poluare! Macar fii cinstit si las-o drecu, nu promite de-amandoua ca petrolul si-oxigenul nu se pupa!
Mai bine fa magistrale de metrou si convinge-i pe toti ca e elegant, inteligent si ieftin sa calatoresti asa.
Si inca ceva... spui ca faci pasaje, dar cat timp dureaza si ce costuri de oportunitate presupun, nu spui? De 20 de azi suportam tranzitia si lucrarile de refacere a tarii, acum tre sa suportam si modernizarea? Adic inca vreo 5 ani in care tu imi faci deranj, zgomot, praf si aglomeratie sa construiesti nu stiu ce cale suspendata? Si parca-mi spuneai ca vrei sa imi oferi confort... Ei na, pai hotaraste-te! Ce faci? Plus ca, poti tu sa-mi garantezi ca peste cei 5 nefericiti ani de cost de oportunitate, n-o sa fie nevoie, sau n-o sa ti se nazare sa faci o noua cale suspendata? Pai ce facem, traim din sacrificiu-n sacrificiu, uitand sa ne bucuram de conditii, ca cei ce cum termina de platit un credit il fac pe al doilea?
O fi fost ea luna lui repeat, si o fi mers casetofonul „ceas”, dar ma-ntreb daca nu cumva obligati sa raspunda la aceste 2 chestiuni ridicate, candidatii ar fi facut casetofonul sa strice si sa taca...
Suntem niste robotei si tot ce ne distinge, salvator sau nu, e numarul de panouri atarnate pe blocuri, culoarea lor, nr de galeti date pe strazi si calitatea salamului varat in plase...