Remember...

09:59 / Publicat de ^^ /

Fusesem in weekend la Muzeul Satului si la plecare am luat-o pe jos spre Aviatorilor, pe o alee umbrita si ce mirosea a toamna.
Frunze ruginii in copaci, frunze ruginiipe strada, senzatia "de acasa" si la un moment dat... ghinde. O multime de ghinde pe jos. M-am aplecat si-am ridicat cu bucurie una in timp ce o colega incerca sa sparga o alta cu piciorul. Se vedea ca "nu le cunoaste". Ghinda nu se sparge, n-are nimic inauntru i-am explicat profanei... Parea sa nu inteleaga bucuria mea de-a regasi "senzatii de acasa".
Am regretat ca n-am gasit "cutiuta" in care sta ghinda, cea cu care ce mai fluieram cand copii fiind, ieseam de la scoala.
Am pornit la drum... cu "amintirea" in mana...
De-abia mai tarziu cand am simtit ca nivelul bucuriei a atins saturatia, am aruncat-o ... asa cum faceam odata... cu putere, inspre sosea, trezind noi amintiri.

Sunt prea putine lucruri in orasul asta mare care sa umanizeze. Cladirile de sticla si semafoarele cu rosu nu reusesc sa spuna vreo poveste, sa-ti ramana-n minte si sa te faca sa-ti doresti sa le revezi. Cladirile de sticla trezesc doar ambitia de-a reusi, de a lucra in ele si automatismul de care ai nevoie pentru a-ti atinge scopul.

Orasele mici au banci care miros a lemn, a traditii si a "aici ne-am intalnit la 14 ani", au biserici de care fugeai cand erai mic sau in a caror curte te jucai, au magazine de pantofi pe care le numesti tot florarie pentru ca odata, de mult acolo era floraria.

In orasul mic nu te pierzi si nu poti intarzia mai mult de 10 minute. Oriunde ai fi, in 10 minute"atingi centrul".

In orasul mic se cumpara lapte ECO de la tarani, din piata, cu sticla de plastic la schimb, se mananca oua aduse direct de la tara si se taie porcul intre blocuri. Gaina la fel. Toamna se umple portbagajul daciei cu cartofi cumparati dintr-un sat si iarna se tin in camara. Se face vin in casa si se tine in peturi de 2 litri.

Si uite asa cand ajungi la targul Eco de la Muzeul Satului nu te mai miri de ritualul mustului in care un nene se suie cu picioarele pe struguri si nici de mirosul antic dintr-o casa taraneasca expusa printe copaci. Nu mai incerci sa spargi o ghinda sau o castana si in general, inveti ca la biserica (cel putin la cea catolica) bat clopotele din ora in ora... Pentru tine toate astea sunt normalitate.

N-as vrea sa ma-ntorc definitiv acasa. Imi plac masinile scumpe rulate pe o sosea buna in drum spre un job ambitios , afacerile pomenite-n Business Magazin si care aduc mai multi bani la buget decat aduc locatarii de pe-o intreaba strada. Imi place orasul privit din scaunul office al unei mari cladiri de birouri...
Cu toate astea sunt constienta ca in orasul mic linistea e mai multa si "natura" mai prezenta...

1 opinii:

Comment by joe on 18 septembrie 2008, 13:17

cu castanele se arunca pe strada si nu se mai opreau din tzopait

Trimiteți un comentariu