Mister neelucidat

15:48 / Publicat de ^^ /

Se cocotau in fiecare noapte pe aceleasi receptoare, stresand aceleasi unde si epuizand aceeasi baterie . Vorbeau de niciunele, dar radeau des si-si transformau rutina in realizare. Sareau peste mese, prieteni si halbe de bere, peste stirile de al ora 23 sau peste tigara, fugind cu bratele deschise spre emitator si receptor.

Dupa o vreme, el vruse sa sparga monotonia, sa elibereze firul si eventual sa-nceapa-un nou abuz... al intalnirilor in fata. Ea, parca-n ton cu Nuti telefonista cea care-i asculta in fiecare seara cu nadejdea ca poate poate s/o infiripa ceva, refuza sa coboare din eter.

Se vedea grasa, dar plina de ambitie. De un an ii raspundea ca nu poate sa se vada, sau ca e ocupata, cu iluzia ca odata (dar cat mai repede cu putinta) vreo mama omida sau vreo limonada si-o salata fermecata de pere o va desumfla si o va face ready pentru intalnire.

Radea foarte mult si incerca sa inteleaga sfaturile primite pe care de altfel le cerea cu insistenta.

S-au intalnit la mare chiar daca nicio limonada n-a facut-o supla. I+au luat vreo 30 de minute s+o gaseasca si 5 s+o rapeasca.

Irelevant caci in urmatoarele 10 secunde din instinct si+a indreptat privirea si vorba spre prietenul lui. La fel ca si mana prietenului spre umerii ei. S+a dat in leagane cu celalalt, a ras cu el si-a asistat pasiva in fapte si nervoasa in simtiri cum cel cu care vorbisem ani la telefon se dadea la prietena ei.

A doua zi nu l-a pupat la plecare si nici n-a acceptat sa faca plaja cu el si prietenul sau.

Cand n+a mai fost, s-a vazut cu mintea limpede si privirea clarvazatoare. A-nceput sa intrevada sentimentele de pe firul de telefon si dorintele din intunericul de noaptea trecuta. Dupa ce a cerut mii de sfaturi si a inteles ca ea a fost proasta si baiatul a picat de prost, a-nceput sa sune, spre bucuria centralistei care fara bani de digi tv auzea cea mai tare telenovela: el cica se resemnase, ea devenise intru totul trista caci "l+a pierdut", doar lacrimile ramanand vioaie, curgand cam ca la codul galben.

Ulterior receptorul ei blocat pe automat apela receptorul lui, vizibil stricat, pana cand meseriasii au spus ca nu e cu putinta ca cele doua aparate sa fie redresate.

Cred ca inca regreta si se gandeste la "gadget" dar stie ca pe piata sunt modele noi si "ce puii mei, iau pe altul, asta e". Doar are bani. :))

Povestea e reala si la fel de real e si cat de prosti putem fi. Vrem ceva, dar actionam contrariul si apoi nu-ntelegem de ce lucrul scontat nu s-a realizat. Si totul facem automat... De ce? Mister neelucidat.

Etichete: ,

2 opinii:

Comment by joe on 31 iulie 2008, 15:17

Iri, are you fat? :) Povestea asta este scrisa intr-o maniera foarte incurcata si iti zic sincer ca nu am inteles chiar tot din ea.

Comment by Iri on 31 iulie 2008, 16:53

:))) no way, not me.

Trimiteți un comentariu