Refresh!

Trezita din lumea lecturii in mijlocul naturii, raspund da - din reflex combinat cu uimirea creata de intrebare - unei persoane care ma-ntreaba daca langa mine e ocupat... .
In clipa urmatoare cand deja ma privea perpendicular de la 20 de cm am inteles ca am raspuns gresit si ca locul de langa mine era ocupat cu ceva mai bun... cu aer proaspat, cu natura.
El m-a intrebat daca putem sta de vorba... eu i-am privit pielea colorata, burta mare si alura de fan gutza si-am combinat un "nuu, eu citesc, sunt ocupata" cu bagatul capului aiurea-n carte. A scos o sticla de capy nectar (?!) si m-a-ntrebat daca vreau, i-am zis ca nu si-a continuat sa intre-n vorba. La raspunsurile mele mai lungi de 3 cuvinte intreba "poftim", semn ca dexul e departe de nivelul lui.
Sau poate eu privind "defect", la 90 de grade de privirea lui, adica aiurea peste randurile din carte pe care nu le mai intelegeam corect, vorbeam prea incet ca sa-nteleaga. Si totusi. Cred ca-l asculta pe gutza. Si ca facuse scoala, odata, de mult prin cartier.
Cu tact si entuziasmul unui nou inceput "ce suna bine" am acordat mana prin aer pana mi-a venit numai propice pentru a privi la ceas. 5 si cateva minute... "Ia sa vedem cat este ceasul. E 5, eu plec, am ore!"
Unde sa ai ore la 5 si sa pleci la 5 si-un pic? El, poate chiar entuziast ca nu se mai chinuie cu mine, mi-a zis vioi sa ma duc si tarziu cand am privit precaut inapoi, nu se zarea la orizont. Evindent inainte de asta am verificat buzunarul drept, despartit de vreo doar 20 cm si-un brat de banca de locul in care a stat el.

Ajusesem apoi sa ma intreb de ce i-am dat cu flit de la-nceput si de ce tocmai eu care pretuiesc capul si nu fata l-am etichetat dupa aspect. M-am consolat amintindu-mi de faptul ca s-a confesat a umbla prin baruri discoteci si ca n-a prea inteles decat frazele mele putine parti de vorbire.

Si totusi, judecam oameni dupa aspect. De ce? Pentru ca e mai simplu si pentru ca uneori chiar iti dai seama de om dupa fata. Ochii mici inseamna rautate, privirea adanca vointa, parca se spunea... Judecam pentru ca intalnim atatia oameni si cumva trebuie sa-i diferentiem. Si-n fapt daca esti destept mereu vei reusi sa-mi sari in fata. Chiar daca te vad si zic ca esti om rau.

As vrea insa sa facem diferenta. Si sa vedem ca "dupa fata" vezi trasaturile de caracter ale omului. Si nu cat de manelist, taran, bogat, afemeiat e. La astea te cam poti insela...
Si-as vrea inca un lucru. Sa incetam a denigra "judecatul" pe principiul "de ce judeci omul?". Judec pentru ca am ratiune, principii, standarde si valori si aptitudinea de a utiliza acolo unde e nevoie. Judec pentru ca am dreptul la o parere si pentru ca sunt om si nu vreun tip de iarba cataratoare. Doar daca esti prea complexat o sa ma blamezi pt. ca judec. Daca esti inteligent si relaxat imi explici cum stau lucrurile, imi dai detalii si ai incredere ca o pot sa-mi schimb parerea. De-abia de-atunci incolo, daca n-am sa inteleg, sa te superi si sa ma iei drept "om cu care n-am sa am de-a face"

In rest mai vreau atat: liniste... si inspiratie. Asculta!