Refresh!

In sfanta zi a odihnei indraznisem sa-mi pun capul la treaba. Caram un ghiozdan greu si ma-ndreptam spre facultate. trecusem proba de foc a mersului "prin curte scolii" fara ca latratori sa ma simta si sa ma salute in stilul caracteristic (sa vezi cand vor sa dea si laba). Gasisem usa deschisa si ma-ndreptam vertiginos spre amfiteatru. Indraznisem ca-n propria-mi facultate sa urc pe scarile principale... impardonabila greseala.
Vazusem pericolul la orizont. Am decis insa sa-i intorc spatele si sa urc. Prima treapa, a doua...
- Domnisoara unde te duci?
Scot ombladon-ul din urechi si odata cu el sictirul.
- In Conta. Ma duc sa invat.
- N-ai voie?
- Mai e un baiat acolo, care-i problema? Ma duc sa-i duc ceva, asa e bine?
- Ca uite, va uitati fularele si apoi le cautati.
- asa si? nu e al meu!

Decid sa ma-ndepartez de iluminatul lui contraargument si pofta lui de harta si urc "fara permisiune expresa"... mereu fac asta. argumentez, contraargumentez si cand vad ca n-ai cu cine reationez fizic intorcand spatele si dau sa plec... unii atata pot. ce sa le explici ca nu gandesc?

Ajunsesem victorioasa la primul etaj... am debarcat cartile si am servit materia... prima portie... procedura civila... comperenta materiala a instantelor... bun fel de mancare... fara oase, fara E-uri, da vorba aia... mancam, mancam dar sa facem si o pauza...

Simteam nevoia sa-mi oxigenez creierul... ma plictisisem de atata citit si parca vedeam in ceata. luasem "cantatorul samsung" cu mine si tocmai ce ma pregateam sa-i indes "bratele" in ambele urechi cand... o dama tuciurie apare-n semiintunericul facultatii exact in fata-mi.

eu: da
ea: ce faceti aici?
avea niste chei in mana... mda... inca una care vrea sa-ncuie sala, ma gandesc... pe un ton amabil si fortat scazut..
- invatam. aici e mai liber
- pai nu aici, jos in sala de lectura.
- da dar acolo fac aia galagie, e plin, stiti cum e. aici invatam mai bine
- nu stiu mama, sala aia e deschisa. numai acolo e voie.
-bun si daca jos se umple ce facem? unde invatam?
- nu stiu. asta e. si ranjeste ca proasta.
- avem examene. asta e. invatam si noi unde putem.
- cum asta e? dar ce ma luati de fraiera? de ce-mi vorbesti asa. uite sa-ti spuna colega ce urat mi-ai vorbit. cum asta este?

deschid larg ochii sa inteleg ce o nedumereste... wtf, eu ma fortez sa ii vorbesc voios si friendly si ea se ataca? continui la fel de calm...

- da dar ganditi-va. dumneavoastra aveti copii, nu? ei nu invata. si dvs. ati invatat. aveti nevoie de liniste.
- nu ma lua pe mine cu dinastea. cu aveti copii. eu sunt o doamna daca va las aici. ca pot sa incui.
mai zice ea ceva si ii raspund scurt si plictisit...
- da bine... hai ca eu am putina treaba.

intorc spatele fara sa ma uit imediat inapoi. fara sa dau sa ma intorc... parasesc din nou campul de confruntare. in fond ea e doar o femeie de servici cu un zambet tamp si niste chei in mana ce o fac sa simta puterea prost inteleasa. ce sa inteleaga? pentru ea e prima data cand poate sa se afirme, sa aiba un cuvant... ea are cheia salii, noi vrem sala... pentru ea e simplu. e sesiune, vrei sa inveti, e o sala deschisa, e plina, ASTA E. scurt.

am dispretuit intotdeauna prostii si frustratii care cand prind ocazia nu se lasa pana nu-ti arata cat de tari sunt ei si cand de mult depinde valoarea ta de marinimia lor...

pozitia number 1. secretarele... vesnice posesoare ale dreptului de a te da afara si a-ti arunca cererea pe motiv de... "noi lucram aici pe salar mic. ne batem capul pentru noi. ce tot atatea drepturi vreti?"
pozitia 2... vanzatoarele... "da nu vreau sa te servesc. nu vreau io"... (sigur, e magazinul lu` ma-ta!)

si lista continua indiferent de domeniul in care activezi... caci prosti mereu exista !

uite de-aia vreau eu sa invete lumea carte si sa se destepte! sa nu mai ajunga vreun cretin sa stabileasca el ca dreptul lui de-a-nchide sala e mai mare decat dreptul meu de a-nvata!

Ca doar nu ne-am castigat libertatea din mana dictatorilor s-o lasam pe mana retardatilor!