In lumea asta plina de light-uri, mai mananca cineva sarmale? Ca la tv sunt laitmotiv zilele astea... Eu una nu! Si dintre tineri, poate doar baietii cred sa mai manance. Asta pana la anul cand o sa-i apuce si pe ei febra salatei :))
Oricum, daca nu in ton cu vremurile, macar ca amintire va propun spre lectura si amuzament poezia lui Pastorel Teodoreanu - Oda sarmalei. :)
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă a mâncării, înălţat în cerul gurii.
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântănă
şi se-nfăşoară –n varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce este dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatară principală ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică’ n -născută, cum s-o prinzi in prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n, câteva cuvinte, cum s-ar defini... sarmaua!
1 opinii:
Eu mananc sarmale! Si toata familia la fel...si nu ma refer doar la parinti. Presupun ca depinde cum ai fost invatat precum si de modul in care iti petreci Craciunul.
Si da ma gandesc la greutatea mea si la faptul ca trebuie sa slabesc dar asta nu ma impiedica sa ma bucur de delicatese.
Trimiteți un comentariu