Refresh!

L-am citit pe Cristian Tudor Popescu cu intersul pe care-l acord unui om incisiv. Am remarcat si de data asta stilul si mai mult decat atat, m-am oprit asupra unei notiuni - rusinea.
Rusinea, spune Tudor Popescu "este un sentiment indus social. Când imensa majoritate a oamenilor din jurul tău nu obişnuiesc să-şi facă nevoile pe stradă, e posibil să-ţi fie ruşine s-o faci tu". "Ruşinea este un sentiment indus de atmosfera din jur.'

Ei bine eu cred contrariul. Rusinea nu vine sau cel putin nu e normal sa vina din comparatia cu societatea, cu principiile societatii. Rusinea trebuie sa vina din contradictia existenta intre principiile tale si fapta ta. Daca arunc guma pe strada si in strafundul meu consider ca aruncatul pe jos e josnic, atunci o sa-mi fie rusine. N-o sa ma intereseze ca majoritatea compatriotilor vad in aruncatul gumei ca un fleac si in murdarirea strazii ceva uman.

La fel, daca jignesc un om si pentru mine asta inseamna normalitate, un fel de reactie perfecta in jungla sociala, opinia multimii cum ca jignirea e josnica n-o sa ma faca sa palesc de rusine. In fond tine de increderea pe care o am in mine si in principiile mele. Am sa ma rusinez doar daca reactia multimii o sa ma faca sa inteleg ca principiul meu era fals si am sa incep sa cred si eu ca jignitul e un pacat. Am sa ma rusinez asadar tot raportandu-ma la ceea ce eu cred (noua credinta).

Numai un om slab si influentabil se lasa condus de opinia celor din jur si ii pare rau de ceea ce a facut dupa cum il aclama sau il huiduie multimea.

Oamenii din jur n-or sa-ti vrea intotdeauna binele si vor incerca sa sa te impiedice sa progresezi fie si printr-o vorba descurajanta. Lumea n-a progresat cu oameni nehotarati, neincrezatori in sine sau influentabili!

De aceea rusinea ca si orice alt sentiment si fapt trebuie sa fie raportat si calificat plecand de la ceea ce crezi TU.