In lumea asta plina de light-uri, mai mananca cineva sarmale? Ca la tv sunt laitmotiv zilele astea... Eu una nu! Si dintre tineri, poate doar baietii cred sa mai manance. Asta pana la anul cand o sa-i apuce si pe ei febra salatei :))
Oricum, daca nu in ton cu vremurile, macar ca amintire va propun spre lectura si amuzament poezia lui Pastorel Teodoreanu - Oda sarmalei. :)
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă a mâncării, înălţat în cerul gurii.
O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântănă
şi se-nfăşoară –n varză ca în valuri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.
Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce este dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.
Locatară principală ţine-n spaţiu tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică’ n -născută, cum s-o prinzi in prozodie
că de când e lumea, porcul n-a citit o poezie.
Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n, câteva cuvinte, cum s-ar defini... sarmaua!