Refresh!

Traim intr-o lume in care valoarea conteaza. O lume in care valoarea inseamna bani si in care banul trebuie transformat in lux.
Daca ai putere financiara iti iei jeep, genti vuiton si ceasuri casio. Frecventezi mallul cu aceeasi insistenta cu care vecina disperata frecventeaza biserica si bati jumate de oras zilnic ca sa mananci scump la un restaurant cu fitze.
Daca esti trist pe partea financiara te imprumuti si te sacrifici! Caci in tara luxului lipsa conformitatii naste monstri! Lipsa luxului atrage oprobiul public si exilarea sociala pe insula ciumatilor numiti metodic "tarani".

Regulile convietuirii sociale normale bazate pe lux si opulenta evolueeaza insa zilnic. Cei mai puternici cauta noi si noi metode de a iesi in evidenta si de a urca pe scara valorii sociale. Azi jeepul nu mai e de ajuns. Azi genta vuiton are si bichonul. Azi casta s-a marit prea mult si insula taranilor incepe sa vuiasca de spor natural negativ.

Criza financiara s-a transmis si spre domeniul social ducand la alterarea criteriilor de stratificare sociala.

Si atunci au inceput s-apara si solutii. Ca asta - laudatul la absurd.

Ceea ce inseamna ca... schema de ajungere in varful ierarhiei sociale se complica. Daca pana acum ajungeai in top pe principiul... "ai bani/te sacrifici (dupa caz) --> cumperi lux", acum problema se pune asa: "ai bani/ te sacrifici --> cumperi lux --> faci tot ce-ti sta in putinta sa-l arati"

Era in care a-ti cumpara o geanta, a arata-o tot blocului si a iesi cu ea de brat era suficient, a apus! Traiasca era in care cine cumpara si se lauda cel mai mult castiga!

Off topic: Traiasca epoca in care "manipularea" facea parte din masa vocabularului si reprezenta o ipoteza de lucru.

O buna bucata de vreme n-am mai avut contact la net. Dupa "revenire" una dintre cele mai misto chestii citite a fost asta: Dacă îmi place felul tău de a fi, mă opresc într-o zi din discuţiile noastre interminabile şi îţi spun că mi-e drag de tine, că îmi place să fiu în preajma ta. (...) Şi nu mi-e doar uşor să fac asta, mă bucur chiar că o fac, pentru că cineva te place şi cred că te-ai bucura să ştii asta."

True. Asa trebuie gandit...
De ce sa te strambi si sa te feresti cand afli ca unei persoane pe care n-o placi, ii place de tine? De ce sa nu te bucuri ca felul tau de a fi, persoana ta e placuta?
De ce sa te feresti sa-i spui cuiva ca-ti place de teama de a a afla ca de cealalta parte sentimentele nu sunt la fel? De ce sa nu spui simplu imi place de tine si daca tu nu ma placi nu conteaza. Ma bucur macar ca am putut sa-ti spun ca persoana ta e placuta.