Refresh!

De ce toti baietii lati in spate (vorba aia 2 pe 2) au nume neaos romanesti?
Sa zicem Blaga, sa zicem Frunzaverde...

hmmm...

Pentru ca au fost creati de Dumnezu pentru politica si pentru asta e nevoie de forta fizica si patriotism (care rezulta din nume)?
Pentru ca au avut noroc de-un nume bun si o statura buna pentru a iesi in fata?
Pentru c-au fost parintii lor cuminti si s-au rugat la ingerasi?

Nu, nu cred. Nu stiu. O las asa... Hai fie. :))

Mai bine mai relaxez. Asa:

Campanie electorala anticipata? Stickere cu Antonel Tanase, PSD sau PC? Site-uri incarcate cu promisiuni? Mici, zahar sau bere? Ciocolata cu chipul lui Udrea? Mici jucarii...

De-abia acum am intrat in campanie! De-abia acum cand a-nceput sa ploua cu probe, inregistrari, dosare si lipsuri de procedura.

La Olimpiadele Comunicarii Saftoiu vorbea despre campanii politice. Pierdere de vreme...
La ce bun focus grupuri, bai de multime, interviuri la televizor sau camioane de vata pe bat? La ce bun cand avem arme mult mai simple?

Doamna Saftoiu, pardon... ati cam ramas in urma. In ziua de azi principiul de baza al campaniei este... exterminarea adversarilor. Promovarea candidatului tau e nashpa! Nu mai bine suni tu unde trebuie si gasesti nod in papura in niste semnaturi de sustinere a unei candidaturi? Nu mai bine-ti suni prietenii sa caute-n pivnita cu vinuri vechi vreo inregistrare compromitatoare?

Mi-am luat mici si bere-n fata si astept continuarea. Orban cu dosarul redeschis pe motiv ca martorul Geta n-a fost audiat, Cozmin Gusa gasit agent secret si-n plus amantul Laviniei Sandru (iar fata nazista de pe OTV e fi-sa), Codrin Stefanescu gay notoriu, Verginia Vedinas profanatoare de morminte, Diaconescu specie neidentificata cu suspiciuni de robot umanoid japonez controlat de Che Ghevara.

Sa castige Blaga? Sa castige?

P.S. Daca buletinul de Bucuresti ti l-ai luat cam acum 28 de zile, cetatenia romana cand ti-ai luat-o? Sau ai facut caiac-canoe la Olanesti de esti asa de lat in spate? Specie neidentificata! (Da, da mr. Blaga it's all about you)

Nebunia ecologismului poate duce pana departe. De la a da mii de euro in plus pe o masina nepoluanta sau a sta o ora pe intuneric pana la a refuza un concert (ca Radiohead) pe motiv ca... se tine in camp si oamenii trebuie sa vina cu masina, deci vor polua.

Cu toate astea, privind la metrou un panou publicitar care facea reclama unui pat din lemn masiv mi-am dat seama ca nu suntem pe cat de ecologisti ar trebui. De ce nu blamam si mobila, mai ales pe cea din lemn masiv? Ca doar moare padurea! Si implicit oxigenul. De ce nu blamam si hartia? Ca si ea tot din copaci se face. Si in ultima instanta, de ce folosim servetele? Sa trecem pe batiste ca bunicii si cert o sa salvam natura!
Constat ca vrand nevrand urmasii nostri ne-au luat la ecologie. Ei nu se sfiau sa stea la lumanare, sa se trezeasca la 5 cand se crapa de ziua si sa se culce cand se facea intuneric, economisind energia evident, sau sa-si stearga mucii in batiste de panza, tot evident!
Si mai constat ca-n lumea alimentelor e mai usor. Nu vrei sa mananci carne? Mananci soia! Nu vrei sa mananci lapte normal? Mananci lapte de soia. Nici macar nu trebuie sa renunti la forma sau la gust... e aproape la fel.
Mai bine de vegetarieni. Uite cum soia ii scapa de probleme.
Pacat de ecologisti. Pentru ei nu s-a inventat inca un substituent viabil al luminii, hartiei si benzinei.
Nu vreti sa ne facem vegetarieni? E si aia o cauza nobila! :) Ne impacam sufletul oricum...

Desi nu impartasesc modul in care s-a ales azi sa se faca ecologism (adica trage poporul, doare-n cur conducatorul) impartasesc modul in care s-a facut acest print (cica in Cluj)! (click pe el, cititi tot textul, 10 plus celui care l-a conceput)

Dacă spui unora că interesul tău este… şi că nu faci asta pentru că n-ai nici un interes, te privesc urât şi te desconsideră. Adică mergi „pe interes”, nu-ti pasă de alţii, sau eşti chiar egoist…
Cu toate astea de fiecare dată aştepţi ceva. Nu faci voluntariat degeaba ci fiindcă e la modă şi aşa devii trendy, sau fiindcă simţi nevoia să ajuţi şi aşa te simţi bine. Nu faci şcoală pentru că te-ai nimerit în ziua înscrierilor în preajmă ci pentru că astfel găseşti oameni noi, distracţie, sau informaţie.
Cu toate astea uneori ne uităm scopul şi ne simţim tentaţi să reacţionăm, eventual nervos. Ne deranjează o situaţie, o faptă, atitudinea unei persoane de care ne pasă şi tindem să strigăm, înjurăm, vorbim răstit sau ironic. Cu ce folos? Vrem de fapt să transmitem că ceva nu merge, că nu trebuia făcut aşa şi că vrem să fie cel puţin ce-a fost.

Strigătul sau în cel mai bun caz delăsarea şi dezinteresul nostru sunt un limbaj prost ales pentru a transmite sentimentele şi gândurilor noastre. Ea/el uită de tine, te jigneşte sau te tratează altfel decât cum ar trebui iar tu fie zbieri, fie o cataloghezi nedemnă fie uiţi de existenţa ei. Regreţi apoi că lucrurile s-au întâmplat aşa şi că dacă ea se purta frumos nu v-aţi mai fi depărtat. Totul porneşte de la ea şi tu n-ai făcut decât s-accepţi.
Ce simplu pare şi ce bine te simţi să reacţionezi irezistibil de parcă s-ar fi dat cu Axe. Ea a făcut ceva, eu fac la fel. Si that’s all. Acum nu ne vorbim. Sau ne sunăm să cerem informaţii despre şcoală şi vreun job.

Totuşi regretăm… deci ne pasă. Dar c-ar fi trebuit să încercăm să explicăm şi să schimbăm situaţia nu prea ne-a trecut prin cap.
În fapt ne merităm situaţia când la o vorbă nashpa sau o perioadă lipsă de comunicare trântim uşa, uităm de dex şi vorbim „pantelimon”.

Refuz…

Interesata de dezvoltarea personala si financiara citesc ultimele file din Cadranul Banilor a lui Kiyosaki cand dau de ... aceeasi prostie...
E uimitor cum oamenii astia asa-zisi guru ai progresului te invata pe tine ca e bine sa faci greseli si ca trebuie sa iti doresti sa faci greseli sub mirifica argumentare ca "greseala este calea spre progres".
Probabil ca pe vremea cand aveau ore de logica la scoala acesti domni vindeam slapi in piata si faceau prima bancnota pe baza a carei amintiri ne"invata" acum.
Asadar e bine sa faci greseli caci astea te duc spre succes ... Asadar iti doresti succesul. Pai si atunci de ce sa iti doresti sa ai piedici in calea lui?!

Problema se pune asa: doreste-ti succesul dar daca nu-l obtii vezi ce ai gresit si schimba. Greseala e un feedback negativ.

"Un popor stresat poate deveni, in timp, neproductiv." ziceau initiatorii asa-zisei zile a barbatului probabil calculand in acelasi timp cam cat profit o sa le aduca initiativa.
Si pe sistemul asta... "suntem stresati, vrem liber" a inceput sa duduie fabrica de legi a Romaniei pana de curand saraca in productie.
Au sarit cetatenii sa propuna declararea zilelor de 8 martie (ziua femeii) si 5 mai (cica ziua barbatului) sarbatori legale pentru ca deh, sa sarbatorim si noi in voie far sa ne gadim ca daca mai mancam un mic explodam si nu mai ajungem la serviciu.
Au sarit si parlamentarii pe sistemul "da ce bre, noi suntem mai prosti?" sa propuna si ei. Liber de florii. De ce? Asa, ca e-nceput de vara probabil si ca turturelele canta mai bine.
Si ca un bumerag sarii si Base! Vrea si el. Liber de Sfanta Maria. Extraordinar! Ma intrebam de ce nu a propus Sf. Constantin si Elena liber dar probabil ca e o concesie pt. nevasta-sa... eu iti dau liber si tu nu-mi ceri un alt cadou...

Ma lasa rece. Dar nu pot sa nu ma intreb ce o sa faca cu Sfantul Gheorghe, Sf. Andrei si Sf. Ioan sa nu se oftice prea tare. De nu pun astia si sustinatorii lor de o revolta de nu va dati seama. Eu zic sa sesizeze si consiliul anti discriminare si sa ajungem frate cate zile cu rosu-n calendar, atatea zile libere sa avem!

Ceea ce s-a intamplat azi m-a facut sa reactionez si sa-mi doresc sa fii preluat initiativa. Pe mine cea care initiative gen curatenie in Baneasa, stingeti lumina in data de X, sau ajutati o fetitza dand massul mai departe ma lasa rece.
Pentru prima data am putut afirma ca ong-istii, ecologistii mai bine spus au nu doar voce ci si cap.
A instiga la trimiterea de mesaje personale deputatilor pentru a vota modificarea legii minelor nu poate fi decat o solutie fericita.
De ce? Pentru ca e prima intiativa de acest gen si ca aproape tot ce e nou, prinde. Si pentru ca oricat de automat ar ridica mana la vot si cu cat sange rece ar devaliza conturi, majoritatea deputatilor cred ca pot fi atinsi cu un mesaj de genul "te-am votat, te mai votez, voteaza si tu insa legea asta acum". Legea reciprocitatii functioneaza.

Mesajul propus a fi trimis e asta: domnule parlamentar, va scriu in calitate de alegator care a participat pana acum la toate alegerile si care v-am sustinut prin votul meu. acum dumneavoastra aveti sansa sa votati in locul meu pentru ceva cu adevarat important: LEGEA ANTI CIANURA. va rog sa mergeti la vot si sa votati legea fara amendamente. va multumesc

P.S. Din surse situate in interiorul Palatului Parlamentului am aflat ca deputatii s-au saturat de cate mesaje au primit. Printre ele, evident si unele mai putin "ortodoxe".

Citesc pe toate site-urile de stiri ca o fetita a fost sfasiata de catei, murind.
Citesc si argumentele pentru care autoritatile nu pot face nimic... "eutanasia e interzisa, iar bani de adaposturi nu avem".
Ma gandesc la isteria iubitorilor de animale... "nu-i ucideti, au si ei suflet"... cu toate astea "pastrati-i, dar nici acasa nu ii luam".

Oameni buni, eu cred ca am innebunit cu totii!
Adica mor atatia din cauza cainilor fara stapani, in fiecare zi sunt sute de persoane muscate si mii de persoane latrate, am ajuns sa mergem cu frica pe strada de parc-am fi in jungla si nu in civilizatie si cu toate astea nu facem nimic caci... nu putem.
Mintea ni s-a intunecat teribil si ne complacem in ideea ca... n-avem bani de adaposturi si nici tupeu sa-i eutanasiem ca ne sar iubitorii de animale in cap.
E la moda sa iubesti animalele, sa fii ecologist, sa hulesti oamenii aia fara suflet care-s in guvern si-n administratia locala si daca se poate sa te pui in cap pentru patrupede. Adica un fel de... bai, noi iubim animalele, da acasa nu le luam. Da nici voi sa nu le ucideti, de preferat sa le duceti undeva in adapost. Dar daca tot nu puteti, lasati-le pe strazi.

Ma deranjeaza ca in tara DEMOCRATA care pe hartie imi ofera siguranta si securitate, plus libertate sunt impiedicata sa ma misc, sa actionez pentru ca... pericolul ma pandeste ranjind la colt de strada. In curtea facultatii troneaza gasca lui Paulica-fioros-catel, in facultate gasca schiopilor-si-jigaritilor, uneori urat mirositoare, in curtea caminului gasca turbata-care-ataca-plase, pe strada gasti necunoscute si la TV gasti vedeta care ucid si pe care evident nu le pedepseste nimeni pentru ca... eutanasia e interzisa.

Inca nu inteleg cum autoritatile-s atat de blonde si miserupiste incat nu cauta si evident nu gasesc vreo solutie, cum de militantii pro animale sunt atat de inconstienti incat prefera sa ne pasca pericolul pe toti decat sa scapam naibii de cainii de pe strazi si cum de inca nu ne-am revoltat.

E cazul ca satanistii sa sacrifice 500 de catei in toata tara pt. ca cineva sa-i ia de pe strada?
E cazul sa moara muscat vreun sef de stat?
E cazul sa facem vreo revolutie?

Sau ce?... siguranta cetateanului primeaza. Si daca ai ajuns sa crezi ca mai bine traim in pericol cu cateii printre noi decat sa platim cat o fi si sa facem adaposturi, sau sa-i eutanasiem, atunci inseamnca ca ai devenit ca si cateii... fara ratiune!

Mai ieri, in timp ce aproape plangea n-a vrut sa spuna. Mai azi, dupa ce-a iesit exuberanta si-a vorbit destul la telefon a spus... "M-am despartit de o prietena" si astazi m-a cautat la telefon.
Am descusut-o in stilu-mi caracteristic, impletind intrebari pe un ton de "e normal sa imi raspunzi". Am aflat cum EA, mutata-n Bucuresti avea o prietena buna, mutata-n Cluj si cum intalnirile de sarbatori si vacante si orasul natal devenisera un fel de "hai ca trebe". Prietena a indraznit sa spuna ca... ajunge. "Decat sa ne vedem de complezenta, hai mai bine luam o pauza."
Am zis ca-i geniala faza si ca trebuie sa ai curaj sa renunti la ceva care chiar daca e evident ca acum nu-ti folosea, pe viitor putea sa-ti foloseasca.

Pastram mereu prieteni doar pentru ca... odata or sa fie buni sa ne ajute la ceva, sa ne recomande undeva, sa ne gaseasca ori un job ori o chirie, ori sa ne-alunge plictiseala cand nimeni altul nu e disponibil. Pastram asazisi prieteni gandind ca oricum, nu ne costa mult. Un salut, 3 minute pe mess si-o bere la ceva vreme distanta. Si asta chiar si fara sa ne dam seama.
Pastram prieteni de dragul vremurilor bune gandindu-ne ca poate poate o mai fi ce-a fost. Ne agatam de-o portie de ras de-acum 3 ani sau de minunatele sfaturi de azi-vara. Intalnirile actuale sunt presarate de "si ce ai mai facut", "si, ce mai faci", privit si comentat trecatorii, vremea si ora exacta, cand altadata nici 3 ore nu erau de-ajuns.
Simtim o obligatie de a pastra legaturi şi ne stabilim intalniri chiar daca nu simtim nevoia. Evident incepem sa regretam de la primele 3 minute petrecute-n compania prietenului de odata...
Pe mine una complezenta asta ma enerveaza. Sa stea omul langa tine si sa se uite la femeia-n roz, barbatul verde si tocurile cui ce apar la orizont, sa te-ntrebe ce mai faci de enshpe ori si sa nu stii daca data viitoare cand te cauta e fiindca i-a placut sau fiindca trebe, fiindca spera sa mai fie ce a fost, fiindca s-a obisnuit, sau fiindca azi e liber in agenda. De ce ai accepta? Ce poate sa-ti aduca? Ori placerea e reala si bilaterala ori facem loc, alta, altul la rand...

De-asta e nevoie de curaj sa renunti la ce nu-ti e util si uneori iti si displace chiar daca pe termen scurt golesti agenda si poate risti chiar sa te plictisesti.
Alungand raul dai sansa binelui s-apara.

Era o vreme cand telenovela rupea audienta si ziua de nastere a postului Acasa TV era sarbatorita cu torturi aduse de fani din toate cartierele bucurestene. Femeile riscau o cearta sau chiar o bataie s-o vada pe Gaviota si se simteau intelese cand Marimar, Esmeralda sau Juanita lua cate-o palma de la vreuna, Agurida.
Femeile nu se mai temeau sa-si nege originile sarace, ca si Rosalinda ca si ele provenea din "la del bario" adica dintr-un fel de Socului Pantelimon sau chiar vreun Atarnatii Copaceni. Brusc nu mai era o rusine sa fii casnica, pentru acelasi motiv si nici sa faci curat in casele altora.
Nu de alta, dar mereu telenovela avem final fericit. Un fel de medicament pentru romancele frustrate: "Io-s fata de tara, am muls vaca si acum spal farfurii si chiloti dupa barbatu-meo, dar a naibii daca-n 5 minute nu ma fac o lady ca si Gaviota!".
Pe-atunci, cei ce inca mai gandeam, in mare barbati cu job bun, elevi olimpici si mamaie care nu aveau televizor, detestam programul si regimul telenovelistic sub principiul "ce retard tre sa fii ca sa te intereseze ce fac aia in casa si sa crezi cum se transforma broasca in printesa".

Mai tarziu a aparut Libertatea si "targetul" s-a schimbat. Barbati nefericiti, femei frustrate, copii scapati din vizor au dat orice sa o citeasca. Brusc mondenitatile au devenit domeniu de interes public, iar informatul despre ce a mai facut Andreea Marin, Raduleasca, Andre & co. s-a decretat prin lege sport national.
Noi vedete au vazut lumina pe masura ce parul blond si sanii ca mingea de baschet au largit buzunarele hair stilystilor si chirurgilor. Astazi ne inchinam la Simona Senzual si cerem autograte fetei de la pagina 5, fiind in stare sa postim doar sa mai aflam ce-au mai facut aseara si cu cine.
Si daca ne e frica de ceva e sa nu pacatuim citind o carte si sa ne vina iadul pe pamant - moartea scandalurilor dintre Andreea Marin si Raduleasca, Bahmuteanca si Prigoana.

Si fiindca tot mai vrem, citim si bloguri, umflandu-ne in pene ca asta-i jurnalism on-line. Am invatat ce-i ala feed reader si zi de zi ne holbam la el citind jurnalul (aka blogul) lui Anutza, Honey Chick, MasculFEROce, GraDina&zOO si altii. Dam DND la mess si ne lipim privirea de cronici despre cum mi-am rupt parul aseara, cum am scapat de puncte negre, cum Danutz iar m-a-nselat si cat de nefericita sunt si azi ca si ieri si alta data. Suntem prinsi intr-un cerc vicios si zi de zi ne incalcim mai tare. Caci Danutz zice de Veta si Veta are si ea blog, si ii dam click ca-i curiozitatea mare si apoi "o punem la blogroll si intram zilnic sa-i facem trafic si sa-i mai penetram adsenseul ca si ea face la fel cu noi".

Dar inca mai bullshituim telenovelele, chiar si barfa! Si azi mai mult ca oricand le dispretuim pe proastele care in loc sa iasa pe maidan sau sa gateasca "sefului", "belesc retina" la Acasa.

In fond e-o treaba cronica... Si boala a cam avansat. Mereu ne-a placut sa vorbim de altii, sa punem paharul pe perete si sa auzim cu vecina si-o fura si azi, sa privim prin gaura cheii cand Gicu isi face nevoile si s-o barfim pe Mita ca sa primim in schimb informatii despre Fifi. Dupa aia a venit muntele la noi si ne-am zgaiat la vietile marimarelor si rosalindelor pe teveu. Am trecut la vietile autohtonilor vazute in tabloide de 5 mii si fiindca nu ne-ajunge am inventat cititul de bloguri inutile.

Suntem niste plante care privesc la tot ce misca si atat. Si macar dac-am ajuta planeta fiintand ca plante comestibile... prea dificil, suntem mult prea plini de E-uri!

Bate la usa, merg si deschid la care dama vizibil speriata exclama: "Vai, ce m-am speriat!"
:))) Dar ce credeai, ca daca bati usa se prinde-n cuie?

Oare de la o vreme damelor "mult prea la moda" o data cu fiecare strat de fond de ten si importanta li se exfloliaza si un strat de neuroni? Totusi eu sper ca nu...

Am tot facut tam-tam cu totii pe subjectul numit "ora pamantului" si pe bune daca nu cred c-a fost una dintre cele mai mediatizate campanii pe bloguri.
Probabil ca multi au si respectat angajamentul si in ziua cu pricina la ora x au stins lumina. Nici macar n-am retinut cand e, asa ca n-am verificat cata lumina a ramas in jur.
Am convenit cu totii ca protejarea mediului inconjurator e o necesitate si mai mult de-atat e o prioriate. Dar de aici la solutii şi fapte e cale lunga. Desigur cel mai simplu e sa stingi tu lumina, sa dai tu mii de euro in plus pe masini hibrid si sa renunti la nu stiu ce alte optiuni, plus valori si comodidati "ca sa fie bine". Daca acum cativa ani iti spunea careva sa stingi becul, televizorul si combina ca sa salvezi planeta ori il luai de nebun, ori il luai la bataie.
Brusc am constientizat nevoia si prioritatea si facem orice... chiar ne dam camasa de pe noi, sub mesajul "si noi putem face ceva". Ok, daca Si noi putem face ceva, atunci cine MAI poate? Guvernul cumva? Autoritatile abilitate?
N-am inteles de ce trebuie sa renunt la confort si plus valoare ca sa obtin ceva pozitiv. In termeni practici asta se numeste compromis.
Eu cred ca stinsul becului si cheltuitul banilor pe o masina hibrid sunt solutii simple si neinspirate, un fel de "hai sa ne spalam pe maini". Oare a cui sa fi fost solutia? A celor ce ar trebui sa actioneze, a celor din sfera de interes a guvernului? Caci imi place si mie sa renunt la o responsabilitate si sa drenez atentia spre o alta solutie ce pe mine nu ma priveste, nu ma implica si nu ma incurca. Adica... "lasa fraierii sa duca... sa stinga lumina si sa sufere, c-au mai facut-o si in comunism". Sa sufere fraierii si sa se creada responsabili de deteriorarea planetei, in loc sa vedem ca e vina noastra, a guvernantilor.
Cand vezi ca un prea mult tip de energie consumata duce la efecte negative, pai inlocuieste energia aia! Nu ma pune pe mine sa-i reduc consumul. Sau ce, daca tutunul dauneaza consumi mai putin si rezolvi problema?

Progresul nu inseamna renuntarea la calitatea vietii! Nu pentru niste oameni normali.
Asa ca decat sa ne amagim cu solutii gen stinsul luminii mai bine sa tragem la raspundere pe cei abiliati sa regandeasca sistemul. O fi greu sa gasesti solutii si sa le implementezi, asta e, asta e riscul. Desi ma tem ca solutii exista dar interesul de a le pune-n practica nu. Caci cineva castiga si de pe urma tipurilor de energie si a petrolului si asa mai departe...

La 4 ace, proaspat inghesuita intr-un troleu antic alaturi de oameni la fel de antici in uzante, cobor pe o strada aglomerata si flancata de doua super cladiri imbracate-n sticla. Trec o strada in lucru, inspectez intrari, scari si vitrine si decid: "pe aici se trece".
Experiementez schimbul de buletine pe cartele de intrare, apoi sistemul de intrare la lift "ca la metrou", urcatul cu liftul activat tot de cartela si-intr-un final viata in 17 etaje.
Paradoxal intrarea in officeul ce-l cautam nu impresiona, iar domnisoara de la receptie trada a uimire si nesiguranta. Nici sala de "interviuri" nu-ti provoca decat nedumeriri (eu unde sa m-asez si de ce e calculatorul asta intenstetic, cu matele afara la capat de masa).
"Intervievatorul" are nume de facut glume pe seama sa, "ca-n anii tineretii". E insa sociabil, calm si are tact... E evaziv. Ar putea deveni politician... Il intreb de program si-mi spune ora de incepere, pomeneste de munca in echipa si deadlineuri. E clar... ceea ce-am auzit e-adevarat. Incepem la 9 si gatam la 22. Sau poate mai tarziu...

Si asta se intampla des, in tot mai multe industrii. incepem la 9 ca americanii, ca sa nu ne trezim devreme si terminam tarziu ca sa nu ne bata soarele-n cap si eventual sa facem economie la ochelarii de soare. Petrecem toata ziua la munca, ne simtim importanti, ne doare capul de atata munca, dar ce conteaza, noi suntem business style si asta e motiv de lauda! Mai mult, nu mai mancam cat am fi mancat acasa si evident slabim.
Nu are cine sa ne vada slabe ca-n birou sunt toti cu ochii in hartii dar "pentru sufletul nostru" asta-i bine. Suntem activi, ducem o viata dinamica, infulecam un salariu aparent mare mai ales pentru corpurile noastre devenite obligat fortat suple si ne cumparam masini ce nu cunosc decat roua diminetii si racoarea noptii.
Copiii se vor da in barci la afterschooluri atunci cand ne-om decide sa-i avem, si vorba lui Dinescu vor zice ca pe bona o iubesc cel mai mult.
Nici nu avem cum sa vedem greseala de a fi sclavii serviciului cand cele 3 minute petrecute seara in care sa evaluam ziua de a trecut le-am inlocuit cu demachiatul si tonifiatul.
Suntem ultrabusy si cu toate astea ne cream mii de preocupari suplimentare "fara de care eu nu pot"... machiatul ia juma de ora, demachiatul la fel, cautatul hainelor si aranjatul lor nu se mai pune. Barbatii nu stiu ce fac, dar daca te aud ca atunci cand tu ai venit ea deja dormea e clar ca esti si tu de nerecuperat.

Daca vede careva un progres intr-un salariu de 1000 de euro castigat cu pretul pierderii timpului cu un job vreo 12-14 ore, inseamna ca rau am ajuns.

Ar fi bine sa reconsideram valorile, dar nu stiu daca mai putem... e nevoie de 15 minute zilnic petrecute in soare pentru regenerarea celulelor creierului, dar prin sticla celor 17 etaje nu trece asa ceva. Soarele-l vedem eventual pe retroproiector in nu stiu care prezentare pentru nu stiu care brand, ala ca ne face sa stam pana la 22, sa murim de foame, sa pierdem din umanitate si sa tampim.

P.S. Dar daca nu robotii umanoizi japonezi progreseaza, ci regresam noi?

Paradoxal, si lucrurile proaste se termina bine. Fie ca e o piesa de teatru, o sedinta, un training sau o adunare a maistrilor mecanici.
Si asta pentru ca mereu uitam "pentru ce suntem aici".
Aproape ca daca organizezi un eveniment pentru mase si ai un invitat cu prezenta de spirit te poti relaxa... indiferent ce va spune, chiar daca va vorbi pe langa subiect, va prinde. Va smulge zambete si aplauze pentru ca... mereu uitam "pentru ce suntem aici". Putem promite varza de Bruxelles si furniza castraveti romanesti daca stim cum sa organizam momentul, castravetele va multumi poporul.
Cred ca asta se intampla si in politica. Basescu promite, Basescu nu face, dar totusi e popular. De ce? Pentru ca ofera ceva, altceva de fapt, ce te face sa uiti de prima oferta... Ti-a tras un zambet, o prezenta de spirit, o impresie ca e stapan pe situatie si ca daca nu-l crezi tu esti ala prost si brusc achiesezi. Caldura te cuprinde, ochii iti lucesc si aplauzi frenetic. Base te multumeste.

Ca "nu stim pentru ce suntem aici", am simtit de cel putin doua ori in ultima perioada . Cel mai proaspat, evenimentul de "public speaking" la care studentii la comunicare s-au adunat buluc chiar daca a fost vorba sa stea si in picioare, doar ca sa auda sfaturi matere de la un actor si renumitul Andy Szekely.
Ce au primit in prima parte de la distinsul actor al Teatrului National si totodata membru in trupa lui Dan Puric (al carui nume nu l-am retinut nefiind normal in program)? O reprezentatie pliina de energie, miscari scenice, momente incognito de umor, dar nicidecum informatie utila, vasta si bine structurata. Ce a primit actorul in schimb? Ovatiile multimii si aplauze ca la teatru. Si asta pentru ca... "uitam pentru ce suntem aici".

La fel s-a intamplat si la importantul eveniment de tineret, Youth Summit unde ne-am bucurat mai mult pentru nume si prestigiu decat pentru esenta lucrarilor...

Si chiar si la evenimentul organizat de mine zilele trecute, prima conferinta MSRM Bucuresti, lumea a acordat calificativul foarte bine unui speaker "sincer si deschis" care a povestit mai mult depsre viata, politica si drept in general decat despre atributiile primarului si ale consilierilor. Evident pentru ca... "uitam pentru ce suntem aici" si gasim repede multumiri in ceva de la fata locului.

Nu blamez asta, dar nu pot sa nu observ cum prea usor trecem peste ceva ce ne dorim si ne consolam rapid cu altceva.

Oare cati din cei prezenti la cele 3 evenimente au vrut sa traga de mana speakerii sa revina la subiect? Si oare cati au regretat ca totusi n-au ramas pe subiect?

Si oare cati din noi plecam la drum cu sperante, dorindu-ne sa ajungem Donalzi Trump si ne oprim multumiti pe drum cand dam de primul dolar inmanat cu aplauze de o fata frumoasa ca la Bingo pe Antena 1 in vremurile bune?