Ii vezi in masini scumpe, tunate si proaspat spalate, agatati la brat cu gagici blonde, slabe si imbracate lucios si disperant de scump, frecandu-si burta voluminoasa si bratara lata.
Ei vorbesc tupeist, adica gros si cu argou, se stramba de fiecare data cand scot o fraza si incearca sa te convinga cat de bazati sunt ei si ma-sa.
Evident te cred un looser daca n-ai si tu bemveu.
Saracii...
In fapt ei sunt cei care platesc femeile! Ce viata grea trebuie sa aiba, sa fie nevoiti sa fure, sa ceara de la tata (sau in cazuri rare sa munceasca) ca sa intretina si o blonda, mereu alta. Sa-i dea bani de mall, de fitze si postete "lui vuiton" pentru ca seara sa se poata sprijini de bratul lor la o intrunire a altor smekeri, asortati evident tot cu blonde astfel combinate.
Ce prosti sunt astia! Si ce destepte par blondele in comparatie cu ei! Pai sa nu-ti iei unul care-ti ia si solzi de taur marca Nina Ricci daca-i ceri, si care te duce la Paris cand iti vine stopul ca aerul ala e mai soft si te destreseaza? Pai sa nu-i spui tu ca planta ta cataratoare e carnivora si-ti trebuie 50 de lei pe zi sa o-ntretii? Ca pantofii tai cu lac si pietricele se pastreaza in sampanie si ca poseta se-asorteaza doar cu o femeie parfumata cu parfum de "uischi"? Si sa nu visezi chiar de esti blonda la o casa mare-mare facuta pe spatele unora cu ceafa la fel de mare si cu mintea de furnica?
Pacat ca n-au consilieri! Propun ca toate blondele tarii sa fie asistate social de guvern cu cursuri de pisicism si pupincurism aplicabile la barbati peste suta de kile si mia de euro in buzunar! Sa invete fetele cum sa se dea bine si sa castige mult!
Si chiar, de ce nu facem carti business pentru blonde? Cu reguli clare si distincte... "Inhata-l cu cordonul de la haina, scoate-i mintile cu un dans pe nicolae guta si deposedeaza-l de avere cerandu-i bani pt. haine din piele de strut ce in preajma celui care le-a sponsorizat devin invizibile".
Sa piara smekerii de necaz si tupeul lor la fel!
P.S. Undeva in Bucuresti un tip la 30 de ani putin gras intreaba o vanzatoare tinerica si blonda ce sa cumpere pentru o fata. La sugestia fetei ia un anume colier si o anume pereche de cercei, o plateste si lasa 50 de mii in casa. Ii ofera tinericii blonde bijuteriile si o invita a doua zi la masa. A doua zi precum vulcanul norois irumpe vesel si generos invitand-o sa mearga in mall sa-i cumpere haine. :)))
Gasind aici o intrebare ingenioasa, Cum ai convinge prin printuri primaria sa renunte la asfaltari am sarit sa dau solutii.
Executia e la prima mana. Prinde ideea! :)
Adevarul doare mi-a spun cineva sincer pe scari cand povesteam isprava de azi. Ei bine da, adevarul a inceput sa doara! Si asta spune multe... Suntem pe o treapta inferioara a fiintei umane si asta doar pentru ca avem orgoliu. Ne placem prea mult, cu pierce-uri, cu urechi de elefant, cu freze de cocosi, cu brate accesorizate cu posete prada, cu miros chanel si bronz de la solar si asta-i tot.
Noua ne sta beton in masina rosie, in fata tv-ului, scobindu-ne in nas, plangand ca proastele dupa un el paros si mincinos, injurand printre flegme dupa o ea mascata de machiaj si mai nou de patul altuia. Noua ne tin de cald ironia si prostia si parca "nu pot-ul" care ne-nconjoara ne da o aura mai kinki! Si asta e beton.
Si de curand am jurat sa nu schimbam nimic nici pt. ochii din cap. Yess! Ce funny e! Mediocrii dar cu vise, cu planuri ce tin doar 3 secunde, "jur sa nu mai pup tigara... pana data viitoare", ineficienti dar mari experti, "eu stiu sa slabesc dar de 3 ani ma chinui ca proasta".
Va ador! Stimati concetateni de teapa mai sus prezentata, va ador si v-am facut statuie. Si daca as putea jur pe rosu ca v-as da si Nobel.
Refuzati sa va recunoasteti medicoritatea, defectele si problemele si va dati experti. Si daca cineva va spune adevarul va suparati intens. Cum sa nu va iubesc? Voi sunteti viitorul!
P.S. Daca s-a intrebat careva de ce s-a inventat diplomatia, ei bine s-a inventat pt. unii ca astia care se cred mari genii si vedete si daca le spui cat de nasoli sau ciufuliti sunt te dau afara din viata lor "beton".
Era o vorba "Hai, pa!"
Ceva sa ma inveseleasca...
Trezita din lumea lecturii in mijlocul naturii, raspund da - din reflex combinat cu uimirea creata de intrebare - unei persoane care ma-ntreaba daca langa mine e ocupat... .
In clipa urmatoare cand deja ma privea perpendicular de la 20 de cm am inteles ca am raspuns gresit si ca locul de langa mine era ocupat cu ceva mai bun... cu aer proaspat, cu natura.
El m-a intrebat daca putem sta de vorba... eu i-am privit pielea colorata, burta mare si alura de fan gutza si-am combinat un "nuu, eu citesc, sunt ocupata" cu bagatul capului aiurea-n carte. A scos o sticla de capy nectar (?!) si m-a-ntrebat daca vreau, i-am zis ca nu si-a continuat sa intre-n vorba. La raspunsurile mele mai lungi de 3 cuvinte intreba "poftim", semn ca dexul e departe de nivelul lui.
Sau poate eu privind "defect", la 90 de grade de privirea lui, adica aiurea peste randurile din carte pe care nu le mai intelegeam corect, vorbeam prea incet ca sa-nteleaga. Si totusi. Cred ca-l asculta pe gutza. Si ca facuse scoala, odata, de mult prin cartier.
Cu tact si entuziasmul unui nou inceput "ce suna bine" am acordat mana prin aer pana mi-a venit numai propice pentru a privi la ceas. 5 si cateva minute... "Ia sa vedem cat este ceasul. E 5, eu plec, am ore!"
Unde sa ai ore la 5 si sa pleci la 5 si-un pic? El, poate chiar entuziast ca nu se mai chinuie cu mine, mi-a zis vioi sa ma duc si tarziu cand am privit precaut inapoi, nu se zarea la orizont. Evindent inainte de asta am verificat buzunarul drept, despartit de vreo doar 20 cm si-un brat de banca de locul in care a stat el.
Ajusesem apoi sa ma intreb de ce i-am dat cu flit de la-nceput si de ce tocmai eu care pretuiesc capul si nu fata l-am etichetat dupa aspect. M-am consolat amintindu-mi de faptul ca s-a confesat a umbla prin baruri discoteci si ca n-a prea inteles decat frazele mele putine parti de vorbire.
Si totusi, judecam oameni dupa aspect. De ce? Pentru ca e mai simplu si pentru ca uneori chiar iti dai seama de om dupa fata. Ochii mici inseamna rautate, privirea adanca vointa, parca se spunea... Judecam pentru ca intalnim atatia oameni si cumva trebuie sa-i diferentiem. Si-n fapt daca esti destept mereu vei reusi sa-mi sari in fata. Chiar daca te vad si zic ca esti om rau.
As vrea insa sa facem diferenta. Si sa vedem ca "dupa fata" vezi trasaturile de caracter ale omului. Si nu cat de manelist, taran, bogat, afemeiat e. La astea te cam poti insela...
Si-as vrea inca un lucru. Sa incetam a denigra "judecatul" pe principiul "de ce judeci omul?". Judec pentru ca am ratiune, principii, standarde si valori si aptitudinea de a utiliza acolo unde e nevoie. Judec pentru ca am dreptul la o parere si pentru ca sunt om si nu vreun tip de iarba cataratoare. Doar daca esti prea complexat o sa ma blamezi pt. ca judec. Daca esti inteligent si relaxat imi explici cum stau lucrurile, imi dai detalii si ai incredere ca o pot sa-mi schimb parerea. De-abia de-atunci incolo, daca n-am sa inteleg, sa te superi si sa ma iei drept "om cu care n-am sa am de-a face"
In rest mai vreau atat: liniste... si inspiratie. Asculta!
In Japonia auzeam demult ca se cerseste spunand acompaniat de un zambet "buna ziua, ce frumos e soarele astazi". La noi, aproape de Bulandra in plina seara un cersetor tanar, cu plasa jumatate plina se agata insistent de bunavointa noastra prin tentacula numita tupeu: "dati-mi si mie niste bani sa mananc, e un restaurant (?) mai incolo pe strada". A continuat intrebandu-ne daca ne place teatrul si martirisind ca el prefera piesele istorice. Eu il ascultam de la 3 metri distanta, colegele de la 30 centimetri, rusinate parca de faptul ca ii dau cu flit. Diferenta de mentalitate.
A intrebat cat e ceasul si am ezitat sa ma uit, din reflexul numit "sa nu-mi fure ceva". Si colegele au facut la fel. Macar acum!
Am analizat mai pe seara intamplarea, povestind ce relaxare e in alte tari si decretand ca Bucurestiul, si cu siguranta toate orasele mari din tara creeaza dependenta... de securitate. Caci, de cate ori n-ai circulat mai atent ca domnii de la SRI care-l pazesc pe presedinte, uitandu-te in stanga si in dreapta ca cineva sa nu vrea sa te fure-n autobuz? De cate ori te controlezi din senin la buzunar, geanta, locul in care tii protofelul? Si in definitiv de cate ori refuzi sa raspunzi pe strada celor care te opresc, sau o faci raspunzand scurt, suspect si neaparat de la distanta?
Nu ai incredere si asta a devenit un mod de viata. Copiii desigur merg cu bonele la scoala (ziua in amiaza mare) iar adolescentelor le e teama sa vina pe jos din centru mai tarziu de ora 11. In Ferentari (si-n alte cartiere rau famate) se spune ca dupa ora 15 n-ai ce cauta. (Miercuri am o treaba-n zona aia si-ncepe la 14:30.) :)
Si daca asta e categoria "fereste-te fara prea mult efort", caci sa-ti tii mana la buzunar "nu costa mult", sa amintim si de revers... "fereste-te facand orice". Adica ocoleste ditamai cladirea ca pe scurtatura "cresc catei", "nu tipa ca iei bataie", "da-i toti banii ca te taie", "plateste ca altfel nici nu se uita la tine". Insa avem libertatea atarnata la degetul mic si ne culcam cu capul pe democratie...
Am fost prostiti ca o ducem bine, ca "la noi e cheia", ca suntem liberi sa fim noi si-n fapt ne limitam fiindu-ne teama.
Ce poate fi mai tare decat sa limitezi un om prin propriile arme? Oare parintii nostri si-au pus piedici singuri si au gasit spre exemplu in intunericul orelor 24, sau al cozii la salam vreun motiv de neincredere si incecuritate, sau problemele astea vin odata cu mileniul si-om fi noi cu ghinion?
Aveam acum vreo 2 zile o mica disputa cu o colega (de fapt ea era nervoasa) iar eu calma, zambind si privind distant problema incercam sa argumentez. Raspunsul primit a fost "nu-mi spune nimic, eu am parerea mea si nu o sa cred alta".
Extraordinar! Am devenit contrariata, am raspuns ca refuz sa mai discut cu persoane "autiste" si egoiste, care reinventeaza dialogul transformandu-l in intersectare de monologuri si-am inceput sa meditez...
Mare parte din oamenii din ziua de azi, numiti-i cum vreti, chiar masochisti, iubesc suferinta. De-abia asteapta sa se certe, cauta hartza din nimic, si cand nu gasesc rememoreaza cum s-au certat ei cu "dusmanii", injura si izbesc mese sau masini care le stau in cale si bineinteles se uita la filme care stiu din start ca o sa-i faca "sa nu mai iasa din camera cateva ore" sau "sa planga siroaie la sfarsit".
Sunt pe toate drumurile! Si cand se enerveaza desi pe de o parte simt ca le face rau, continua, continua sa tipe, sa acuze si sa nu asculte. Un exemplu "teribil" gasiti la Zoso.
Ei bine, da , oamenii astia se cearta de placere! Cearta a deveniti un drog. Sentimentele de teama, nervi, frustrare au devenit subit si inconstient dorite. Si asta cred ca-i dependenta.
Caci... te-ai gandit vreodata de ce te certi? De ce urli si reprosezi ceva ce nu iti convine?
Normal o faci pt ca vrei ca ceva sa se schimbe in bine si cand spui "iar mi-ai zgariat masina" cu siguranta vrei ca omul ala sa inteleaga si sa nu mai faca asta a doua oara. Sau cel putin asta vor oamenii normali...
Ajugem sa o ducem tot mai rau si ne miram de ce. Uite de-aia pt. ca am uitat sa gandim si daca cineva ne spune sa meditam 2 minute seara noi intrebam "si daca n-am timp, ce fac?". Iti blestemi zilele muncind la casa de marcat in Carrefour, te inghesui cu inca 5 intr-o garsoniera, iti plangi de mila visand la o vacanta la bulgari si in definitiv mori prost si frustrat, aia faci!
Ei bine da, asta e chiar un site bun!
Cum ar fi sa vibram de incredere in noi?
Cum ar fi sa fim mereu entuziasti incat gandindu-ne la ce vrem sa facem sa ni se umezeasca privirea? Cum ar fi sa te impiedici si asta sa te-ajute sa ai o zi fantastica, sa calci pe cineva si acela sa-ti zambeasca si sa vrea sa te cunoasca, sa iasa un soare teribil si asta sa te-nveseleasca , sa visezi cu ochii deschisi si cand iti revii sa vezi lucrul implinit?
Cum ar fi ca de fiecare data cand visam pierduti la serviciu, scoala sau orice alta indatorire sa visam doar la cum ar fi ca totul sa ni se indeplineasca?
Oare cum ar fi?
:)
Pe la 1 marsaluiam pe o strada denivelata rau undeva in buricul targului pe la Aviatorilor. De gropi ce erau nici nu mai stiu daca era pavata, sau pur si simplu "asfaltata", purtand intr-insa o vesnica recunostinta dezastrului de la Hiroshima si Nagasaki.
Am ajuns cu intarziere, nimerind mai intai prost in capatul opus al strazii si-am ezitat. Sa intru chiar daca-i si 10? Si... daca e mare firma si are interfon, oare de ce nu si functioneaza?
Am intrat elegant si-am asteptat placut surprinsa de interior. Occidental. Cu toate astea... cu mentalitatile cum stam?
Ne mutam in sedii noi, pe zi ce trece inventam noi mijloace de izolare a peretilor, de tras cablurile prin ziduri, de mixat aerul rece cu cel cald, de invartit balerine in fantani arteziene, dar noi, ca oameni ramanem aceeasi. Am ramas undeva departe in timp, furati de mirajul partii materiale.
Cum altfel se explica urmatoarea situatie: buna ziua, bine v-am gasit, ce asteptari aveti de la noi, de ce ati aplicat, am vazut ca stiti sa... da, bun, bun, iham... bun, dumneavostra daca aveti cumva intrebari pentru noi...
Ce zici tata? Adica am venit la interviul pentru jobul in anuntul caruia nu scrie mai nimic ca deh asa e moda pe e-jobs, la firma al carui site e bineinteles "subdezvoltat" si nu zice iar nimic si tu ma intrebi de toate si la urma asa... ca sa fie. Dvs. aveti intrebari? Pai da, normal! Ca nu vin sa semnez contractul de adeziune. Am si eu ca potential angajat niste asteptari.
Sau ce, vroiai sa ramana asa? Voi ma mai cautati daca m-ati placut si tot in mod unilateral, de unii singuri, stabiliti si cat imi dati si ce-o sa fac si... poate ce mananc la pranz...
Ajungi sa te simti partea slaba din contract si nicidecum partea egala venita la negociere. Caci daca esti inca student, sau nou venit intr-un domeniu e clar, nu stii nimic! Si nu meriti cat face munca ta ci cate zile ai in spate... adica vreo 5 centi, daca s-ar putea.
Ei bine, asta metoda de a maximiza profitul! Pacaleste prostul! Ia tot ce poti din el, ca-i nevoit sa suporte... Si sa-i ia dracu pe aia care au inventat salariul minim ca limiteaza bunatate de metoda de jupuit piei!
Totusi... eu cred ca nu-i suficient! Si pt. asta propun sa ne dati salarii si in functie de cat de lung e parul, caci parul lung ocupa mai mult loc in spatiu si aerul o sa circule mai greu astfel incat aparatul de aer conditionat va consuma mai multa energie. Si daca se poate, data viitoare cand ma chemati la interviu nu ma lasati nici macar sa pun intrebari, ca sunt mica de-naltime si trebuie sa cresc sa v-ajung la nas!
Gandesc. Si vreau sa impartasesc. Pentru asta scriu. Caci nu pot sa cred ca tu n-ai momente in care te pufneste rasul de prostia unora sau iti vine sa vorbesti singur pe seama inteligentei altora. Nu-i asa? Uite de aia vreau sa radem impreuna. Sa meditam la fel. Si sa tragem concluzii.